Relatia dintre banci si clientii lor se va schimba incet-incet, iar unul dintre factorii care va avea un cuvant de spus in aceasta privinta este mediatorul. Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator a instituit in tara noastra profesia de mediator, care in alte tari functioneaza de multi ani si si-a dovedit eficienta. La inceputul acestei luni a luat fiinta Uniunea Mediatorilor Bancari (UMB), asociatie care isi propune sa medieze conflictele care apar intre banci, societatile de leasing si de asigurari si clientii lor.

UMB nu si-a inceput inca efectiv activitatea, dar in urmatoarea perioada va avea toate documentele necesare pentru a porni la drum. Pentru inceput, Uniunea are in plan sa-si des­chida filiale in cateva orase mari, urmand ca dupa aceea sa se extinda treptat in rese­din­tele de judet. Presedintele UMB, Tudor Tatu, a ex­plicat pentru „Finan­ciarul” ca apa­ritia me­dia­torilor bancari nu este intam­pla­toare si a venit ca urmare a discu­tiilor purtate de mai mult timp intre Con­siliul National de Mediere, Aso­ciatia Romana a Bancilor, Asociatia Oame­nilor de Afaceri din Romania si a altor organizatii si insti­tutii din domeniul financiar-bancar.

„Noi con­sideram ca apelarea la proce­dura de mediere este una benefica tuturor partilor, deoarece implica cos­turi mult mai putine decat ar implica un proces sau o sesizare la ANPC (Autoritatea Nationala pentru Protectia Consu­ma­torului). ANPC trebuie sa aplice legea, dar clientul ramane tot nemultumit si problema lui nu se rezolva niciodata sau, daca se rezolva, se rezolva intr-o masura cat mai mica”, a afirmat Tudor Tatu.

Pe scurt, activitatea de mediere incepe atunci cand una dintre parti apeleaza la un mediator bancar auto­rizat pentru rezolvarea pe cale amia­bila a unei probleme. Mediatorul isi exercita atributiile cu consim­tamantul si la alegerea partilor, nu desemnat de conducerea unei institutii, si trebuie sa respecte mai multe principii: indepen­denta fata de parti, impartialitatea, neutralitatea si confidentialitatea. O conditie esentiala este ca ambele parti sa accepte medierea, altfel procedura nu se poate derula. La prima vedere, apelarea la un me­dia­tor nu apare ca o solutie cu mari sanse de reusita, tinand cont de infle­xibi­li­tatea ban­cilor din Ro­mania si de tra­ta­mentul aplicat clien­tilor. Situatia are san­se sa se schimbe in­tr-un viitor mai mult sau mai putin inde­par­tat, plecand de la cate­va schim­bari legislative care taie din „aripile” institutiilor de creditare.

INSCRIETE IN UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI

Medierea neautorizata este infractiune
In urma cu cateva zile au intrat in vigoare ultimele modificari facute la Legea 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, care vin in ajutorul celor care practica aceasta meserie. Cea mai importanta este faptul ca medierea nu se mai poate face decat de persoane autorizate, altfel fapta constituie infractiune. In aceste conditii, bancile nu-si vor putea folosi mediatori proprii sau cu care colabo­reaza pentru rezolvarea problemelor cu clientii. Nici casele de avocatura nu vor mai putea face mediere fara sa se autorizeze.

De exemplu, firmele de asigurari au incheiat in acest an un protocol pentru folosirea medierii in cazul conflictelor. Acesta prevedea ca fiecare parte sa numeasca un mediator, dupa care urma sa fie stabilit un al treilea mediator, care sa fie prese­din­tele comisiei, ceea ce contravine actua­lelor prevederi ale Legii 192/2006. „Am discutat cu firmele de asigurari si au spus ca vor schimba procedura din acel protocol”, a afirmat Tudor Tatu, prese­dintele UMB.

O alta schimbare legislativa care vine in ajutorul clientilor institutiilor de creditare este folosirea procedurii de mediere inainte sau in timpul proceselor. In acest caz, fie medierea va fi considerata procedura prealabila inai­ntea deschiderii actiunii in instanta, fie va fi impusa partilor de catre jude­cator. Deocamdata, nu s-au stabilit exact conditiile in care va fi folosita medierea in procese, urmand ca acest lucru sa fie facut in perioada urma­toare.

Noul Cod de procedura civila, care ar trebui sa intre in vigoare anul urmator, vine la randul sau in sprijinul mediatorilor. Acesta prevede ca insti­tu­tiile de creditare nu-si vor mai putea folosi executorii pentru recu­pe­rea dato­riilor si vor trebui sa apeleze la instanta de judecata pentru obtinerea unei sentinte si, ulterior, la un executor jude­catoresc. Cum acest procedeu ar putea fi unul de lunga durata, media­torii se asteapta sa se apeleze la ajutorul lor din ce in ce mai des. „La un mo­ment dat, chiar bancile se vor indrepta catre mediatori, deoarece in Parlament a fost depus proiectul Legii falimen­tului per­sonal care va permite unei persoane sa nu-si plateasca creditul daca isi declara falimentul”, crede presedintele UMB. Proiectul legislativ a fost insa, cel putin pentru moment, „ingropat” de insta­bi­litatea de pe scena politica.

Medierea ar putea sa devina obligatorie

Presedintele UMB spune ca apela­rea la un mediator este in folosul tu­turor partilor si presupune costuri mai mici mici decat alte solutii. Un proces este de lunga durata si poate fi unul costisitor pentru institutia de creditare, iar o plangere la ANPC nu rezolva neaparat problema. Doar in luna octombrie au fost 330 de reclamatii adresate de clientii bancilor catre ANPC, iar de la inceputul anului apro­ximativ 2.100-2.200 de reclamatii. Una dintre problemele cele mai frecvente intalnite in relatia dintre clienti si banci este aceea a refuzului de reesa­lonare a creditelor. De asemenea, in cazul unor cereri de refinantare clientii s-au trezit ca au fost raportati la Biroul de Credit pentru ca bancile sa-i pas­treze clienti, practic, cu forta.
„Putem sa ne intalnim cu doua situatii, una in care banca accepta procesul de mediere si una in care refuza. In acest caz, clientul poate merge la ANPC si in instanta. Aici ii va spune judecatorului ca a solicitat me­die­rea si ca banca a refuzat, ceea ce este o bila neagra pentru banca. Iar dupa trei-patru asemenea cazuri banca nu isi va mai putea permite sa refuze me­dierea”, a afirmat Tudor Tatu. Apelarea la un mediator se face printr-o cerere la UMB, dupa care se incheie un pre­con­tract. Daca „adversarul” accepta me­dierea, se incheie si cu acesta un pre­- ­contract, dupa care urmeaza con­tractul de mediere. Mediatorul nu are stabilita o anumita remuneratie, aceasta fiind fixata in urma nego­cierilor cu partile. Acestea pot plati in mod egal onorariul, dar exista si posi­bilitatea ca unul dintre clienti sa pla­teasca intreaga suma.

Pentru intrarea in UMB, persoana care vrea sa faca acest pas trebuie sa fie autorizata de Consiliul National de Mediere si inscris in tabelul mediatorilor autorizati. La aceasta se adauga o cerinta speciala si anume ca solici­tantul sa faca in termen de un an o specializare in domeniul financiar-bancar. De la aceasta conditie sunt exceptati absolventii facultatilor cu profil economic sau care au absolvit diverse cursuri de specializare in acest domeniu.

Tudor Tatu spune ca nu exista o incompatibilitate intre exer­citarea pro­fesiei de mediator si cea de avocat, notar sau executor judecatoresc, desi in ultimele doua cazuri s-ar putea sa apara anumite incompatibilitati prin natura profesiei.

Firma salvata de la insolventa prin mediere

Mediatorul Tudor Tatu a dat si cateva exemple concrete de mediere. Unul dintre cazuri a fost la Constanta, unde o firma a cerut reesalonarea unui credit bancar de cateva sute de mii de euro, in caz contrar riscand sa intre in insolventa. In urma medierii, firma respectiva a primit o pasuire, pentru a-si putea continua afacerile si sa-si plateasca creditul.

Un alt conflit a fost mediat chiar de seful UMB, in care a fost implicata o firma de leasing. Conflictul a pornit de la o dauna totala in valoare de 12.500 de euro. Firma asiguratoare a platit 10.000 de euro si contravaloarea epavei autoturismului. „Aici a intervenit conflictul intre firma de leasing si clientul care folosea masina. Acesta a mai platit cateva rate dupa data daunei si nu mai voiau sa-i dea banii, aproximativ 2.800 de euro”, a explicat Tudor Tatu.

Initial, clientul intentiona sa dea firma de leasing in judecata, dar aceasta a fost de acord sa participe la mediere si conflictul s-a rezolvat pe cale amiabila.

Sursa:www.financiarul.com